Sabatul Recunoștinței

Nu sunt de acord cu ideea că ar trebui să existe un singur Sabat pe an al Recunoștinței noastre față de Dumnezeu. Aceasta ar trebui să se întâmple în fiecare zi, în fiecare Sabat, dar când am fost la Vama, așa se obișnuia acolo ca într-un Sabat din toamnă să se aducă în fața amvonului fel și fel de daruri (comestibile, dar și necomestibile), să le aranjeze frumos, iar programul să fie spre lauda Domnului. Și așa a fost: s-au adus felurite prăjituri, flori, fructe, legume; programul a fost unul cu adevărat deosebit. Cel mai mult mi-a plăcut o activitate interesantă, în care cineva a pus câte un bilețel cu cifre sub mânerul scaunelor unor persoane (printre care și eu) fără ca să fim anunțați, iar când se striga cifrele respective aflam ce aveam de făcut.

Eu am fost la cifra 8 și am avut de compus o poezie de mulțumire care să înceapă cu versul: Mulțumirea-i ca o floare.


Mulțumirea-i ca o floare ce nu moare
E plăcuta, zâmbitoare chiar de nu primește acceptare..
Și atunci când ploua tare, mulțumirea-i stătătoare.

Ori și ce necazuri ar veni,
Ori vântul de ar lovi,
Noi tot nu ne vom clinti,
Și cu lacrimi mulțumim.

Ea parfumul și-l înalță chiar de Ceru-i înnorat
Ca atunci când gerul va veni, noi tot vrem să-I mulțumim,
pentru floare-Ți mulțumim!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s