Și nu am terminat de scris

Aș vrea să scriu puțin, atât cât permit cuvintele, ce înțeleg eu din sfatul lui Pavel cu privire la relația familială: “bărbaților, iubiți vă nevestele” … “Soția să fie supusă bărbatului”.

Involuntar apare gândul: hm, o spune unul neînsurat!  Poate, nu știu eu de ce a spus o tocmai Pavel, dar având în vedere sfaturile și filosofia sa care aveau un spectru destul de larg, sfatul este la locul său.

Spun unii că pe baza acestor versete, femeia este inferioară bărbatului; ei nu i stă bine în fața pupitrului, nici la baza vreunei decizii, nici în spatele unei invenții, nici a vreunei inițiative. Totuși, istoria contrazice vehement acest fapt. Dar tot istoria, și din păcate contemporaneitatea, vin și atestă această privire înjositoare asupra sexului feminin.

Oare dacă Eva n ar fi mâncat din fruct ar fi făcut diferența? Oare Adam dacă n ar fi primit darul, ar fi fost altceva acum? Poate, nu despre asta vreau să scriu acum.

EA, și prin ea noi toate, am fost căzut în momeala Celui Rău. Dar Salvatorul, s a folosit tot de o EA pentru a ne răscumpăra. Deci odată cu acest eveniment, de la care ne numărăm noi anii, feminitatea s a echilibrat. Nu a pierdut niciunul dintre blestemele primite, dar a recăpătat aceeași forță de a rezista pe cont propriu prin harul Domnului în fața Celui Rău, ca și bărbatul. Înainte de asta, preotul casei, adică soțul aducea jertfele de ispășire la Templu; el tăia mielul, el

Atunci când spui despre un lucru: este alb în razele soarelui și despre același lucru: este cald în razele soarelui, pentru tine albul și caldul pot fi comparate în vreun fel? Sper că ai prins ideea; este vorba de aceeași relație, dintre soț -> soție, care trebuie să fie iubire, și soție -> soț, care merge pe supunere. Iubirea nu exclude supunerea, ci o include, iar supunerea, nu exclude iubirea (cel puțin într o relație bazată pe valori creștine).

A, că nu ne place acțiunea de supunere… Nici nu mă miră; cine mai știe să dea respect celuilalt indiferent de aspectul exterior, de gradul de apreciere primit din partea grupului meu?  Cine mai știe că persoana lângă care nu poți respira, de zile flămând, dorind poate o țigară, că altă satisfacție n are societatea să i ofere, are un suflet și o inimă, ca și a ta, ca și a mea pe care ar trebui să o ajutăm, mai mult decât pe noi înșine? Ai putea să o faci?

Mai știm noi știa comunismul ce i supunerea fără de teamă? Dar să nu acuzăm pe ce în lipsă, căci problema este la noi. Noi nu putem tace când celălalt pare indiferent de greutatea de pe umerii noștri, noi nu putem iubi când celuilalt îi sar capacele pe noi. Noi nu reușim să respectăm când vedem ceva diferit de idealul nostru, în celălalt. Noi nu judecăm fără prejudecăți, pentru că avem păcat, care nu ne lasă să credem că celălalt n ar avea…

Auzim despre certuri, despărțiri, divorțuri. Poate ne întristăm, ne mirăm, bârfim dăm de știre altora (de’ să nu facă cumva la fel), ne mai punem unele întrebări și apoi uităm; cu timpul ne obișnuim complet cu gândul, cu noua formulă a familiei, îi acceptăm, că s doar ai noștri, și se spune asta i viața!

Cred că pastila fericirii unui cămin, și implicit a întregii societăți (pentru că familia este nucleul societății) a fost dată de Pavel așa cum scrie. Din momentul în care soția nu i este supusă soțului în gândul cel mai profund, și în simțirea ce a mai adâncă, (poate nu se vede nimic în exterior), din acel moment, ea a început să taie din fericirea ei, a soțului, căminului, societății. Fiecare personal știm ce înseamnă aceasta; acesta este un caz în care nu cred că există două supunerii la fel, pentru că nu există doi soți la fel; așadar, ai timp de gândit, draga mea…

Personal, după aproximativ 9 luni de căsnicie am înțeles acest fapt. Și nu mi ar fi atât de greu dacă nu mi aș da frâu liber eului cu sinele meu nărăvaș, dar prin harul Domnului sper să înving!

Am citit un titlu al unui articol despre o soție care permitea soțului ei să o maltrateze într un mod inuman, doar pentru motivul supunerii ei… Este inacceptabil! Nu asta este voia Tatălui cu noi, nu aceasta e vrut Pavel să exprime, sunt convinsă. Ești persecutată că Îi slujești Domnului? Aceasta este o altă discuție, dar supunerea ta față de un soț al cărui Cap nu este Domnul, sau de circumstanțele care te depărtează de El, nu se numește supunere, ci prostie! O faci doar pentru a ți îmbăta conștiința cu un verset din Biblie, aplicat greșit.

Și nu am terminat de scris.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s