Să mă ridic atât de sus?

Să ne ducem sfinţirea până la capăt în frică de Dumnezeu. 2 Corinteni 7:1
,,Având deci aceste promisiuni.” Eu revendic împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu în viaţa mea, și pe drept, dar aceasta este numai pespectiva umană; perspectiva divină este ca, prin promisiunile Sale, să recunosc drepturile lui Dumnezeu asupra mea. De exemplu, înţeleg eu că trupul meu este templul Duhului Sfânt sau am vreun obicei trupesc care în mod clar nu poate sta în lumina lui
Dumnezeu? Prin sfinţire, Fiul lui Dumnezeu ia chip în mine, apoi eu trebuie să-mi transform viaţa naturală într-o viaţă spirituală prin ascultarea de El. Dumnezeu ne învaţă până în cele mai mici amănunte. Când EI începe să te cerceteze, nu te sfătui cu carnea şi sângele, ci curătește-te imediat. Păstrează-te curat în umblarea ta
zilnică!
Trebuie să mă curăţ de toată întinăciunea cărnii și a duhului, până când ambele sunt în armonie cu natura lui Dumnezeu. Este gândirea mea spirituală în acord perfect cu viaţa Fiului lui Dumnezeu din mine sau sunt rebel în mintea mea? Îmi formez eu gândul lui Cristos? El n-a vorbit niciodată de pe poziția drepturilor Lui, ci a vegheat mereu ca duhul Lui să fie permanent supus Tatălui Său. Eu am responsabilitatea de a-mi păstra duhul în armonie cu Duhul Lui și atunci, treptat, Isus mă va ridica la înălțimea la care a trăit El – în consacrare perfectă față de voia Tatălui Lui, neacordând atenție nici unui alt lucru. Îmi duc eu până la capăt această sfințenie în frică de Dumnezeu? Este Dumnezeu liber să lucreze în mine și încep ceilalți să-L vadă din ce în ce mai mult pe El în viața mea?

Fii serios în dedicarea ta față de Dumnezeu și lasă cu bucurie deoparte toate celelalte lucruri. Pune-L literalmente pe Dumnezeu pe primul loc în viața ta.