”Dacă zăbovește, așteapt-o.” Habacuc 2:3
Răbdarea nu este același lucru cu indiferența; răbdarea ne duce cu gândul la o stâncă foarte puternică ce rezistă în fața tuturor intemperiilor. Vederea lui Dumnezeu este izvorul răbdării, deoarece ea ne dă inspirație morală. Moise a răbdat nu pentru că a fost devotat unui ideal al dreptății, ci pentru că L-a văzut pe Dumnezeu. ”El a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut” (Evrei 11:27, București 2001). Un om care L-a văzut pe Dumnezeu nu este devotat unei anumite cauze sau probleme; el Îi este devotat lui Dumnezeu Însuși. Știi întotdeauna când o viziune este de la Dumnezeu, datorită inspirației care vine împreună cu ea; lucrurile care vin în viața ta aduc lărgire și vitalitate, deoarece totul este activat de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te trece, pe plan spiritual – așa cum L-a trecut Fiul Său în mod concret – printr-o perioadă de ispitire în pustie, timp în care nu ai nici un cuvânt de la El, tu să rămâi neclintit; puterea de a rămâne neclintit există, pentru că-L vezi pe Dumnezeu.
”Dacă zăbovește, așteapt-o.” Dovada că am avut parte de viziune este faptul că noi căutăm mai mult decât am ajuns să cunoaștem. Este un lucru rău să fim satisfăcuți pe plan spiritual. ”Ce Îi vom da Domnului?” (KJV) a spus psalmistul. ”Voi lua paharul mântuirii.” Noi suntem în stare să căutăm satisfacție în noi înșine – ”Am acum lucrul care îmi trebuia; acum sunt cu totul sfințit; acum pot sta neclintit”. Imediat ce spunem aceasta, suntem pe drumul spre dezastru. Căutarea noastră trebuie să depășească cunoașterea noastră. ”Nu că am câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit”. Dacă avem numai ceea ce am experimentat, nu avem nimic, dar dacă avem inspirația viziunii lui Dumnezeu, avem mai multe decât putem experimenta. Ferește-te de pericolul relaxării spirituale!
Georgiana Eliza 
Lasă un comentariu